În seria de picturi intitulată fRAMe, atenția este direcționată către o serie de obiecte ale realității contingente, ce sunt reprezentate prin noțiunea de cadru. În acest sens, rama sau șasiul pânzei, fereastra sau rafturile de bibliotecă reprezintă laitmotive ce se conjugă cu subiecte gândite ca simboluri ale trecerii – aici prin cadru – precum corabia, moara de vânt, cartea sau tabloul. Scoase din uz, debarasate și depozitate, obiectele seriei, în joncțiunea lor cu subiectul, își schimbă caracterul semantic, producând noi relicve ale prezentului. Astfel, mormanul de ferestre, maldărul de picturi ori vraful de cărți invită privitorul să lectureze sensuri ce depășesc limita obiectelor reprezentate și deplasează accentul dinspre acestea către noul lor context, definit tot mai evident prin parametrii lumii digitale.
