Proiectul are un caracter ermetic și poetic, la fel ca punctul său de plecare, poemul Divina Comedie a lui Dante Alighieri în care se plăsmuiește sub formă alegorică o călătorie a sufletului după moarte. Aici punctul de plecare este iconografia poemului dantesc, lucrările fiind create pe baza simbolurilor și semnelor plastice care l-au ilustrat de-a lungul timpului. Elementele sunt preluate sub formă de material brut, ele fiind combinate, interpretate și recontextualizate în compoziții de sine stătătoare.
Proiectul a fost desfășurat la Moara Răsărit din Oradea, un spațiu care deservea, înainte de a fi convertit în spațiu cultural, ca moară de făină. El a fost prezentat sub forma unei instalații care conținea trei paliere care comunicau între ele atât prin formă cât și prin conținut. Primul palier, prezentat la parter, era format din trei lucrări cu dimensiunea de 120 x 200 cm realizate într-o tehnică în care se combină, grafica digitală cu pigmentul sub formă de praf. Al doilea, intermediar, era desemnat de o proiecție video prezentată tot la parter, dar în care se arăta un film document despre cum a fost realizat ceea ce urma să apară la etajul superior. Al treilea palier, prezentat la etajul I, era constituit din 18 lucrări, dispuse pe trei rânduri, fiecare cu dimensiunea de 102×72 cm.
Maniera în care au fost realizate aceste lucrări combină grafica digitală cu tehnica picturii cu fum, denumită în mod generic, fumage. Toate lucrările au fost prezentate spațial, non parietal iar constituția lor era semi-transparentă, de tip camuflaj. În acest mod privitorul intrând în câmpul vizual al proiectului a putut interacționa cu lucrările. De asemenea, caracterul perisabil al tehnicilor folosite îi putea permite privitorului și să intervină asupra suprafețelor, nici praful colorat, nici fumul nefiind fixat, acestea putându-se reconfigura sau distruge în urma atingerilor succesive.
Astfel, bazându-se pe posibila transformare a privitorului pasiv în vector activ, mesajul proiectului era legat, mai departe, de transformarea unui instrument, sau a unei metode de lucru, într-o metaforă plastică, scopul său fiind metamorfoza unui atare ars într-un altfel de art printr-un joc combinatoriu. În concluzie, spațiul fostei mori, a devenit, pentru scurt timp, scena unui teatru în care se rejuca eterna piesă a morții și renașterii.
Proiectul fiind dezvoltat în cadrul cercetării mele doctorale, este explicat pe larg în cartea mea publicată în 2016, Imagine și transtextualitate. Incursiune în iconologia dantescă.
